Viitorul copiilor, încotro?

Conformism versus creativitate
Autoritate versus responsabilitate
Competiție versus cooperare
Răspuns versus întrebare

Conformismul, alinierea, uniformizarea și supunerea sunt doar câteva dintre manifestările statu-quo-ului de care ne lovim în diverse instituții, preponderent publice, inclusiv în mediul educațional.

Deși clamate în discursurile de început de an școlar sau în recepțiile autorităților creativitatea, cooperarea, responsabilitatea sau simplul fapt de a pune întrebarea “de ce” sunt atitudini și manifestări nu doar impopulare, ci chiar descurajate în societatea noastră, mai ales în raport cu autoritățile.  

Discutăm despre contradicții și modele în contextul vânătorii de vrăjitoare pornite în sistemul educațional românesc înspre “fenomenul” homeschooling.

Dragi părinți îngrijorați și dragi reprezentanți ai sistemului educațional românesc,

Alternativele educaționale nu sunt în competiție cu sistemul educațional public. Dimpotrivă, existența acestor alternative ar trebui să ne bucure, pentru că ridică din presiunea exercitată asupra sistemului public, motiv pentru care vă invităm să adresăm întrebările dificile. 

Ce reprezintă aceste alternative?
  • alternativele educaționale înseamnă resurse eliberate și valorificate pentru acei copii care se potrivesc și cărora le face plăcere să învețe în sistemul educațional românesc; 
  • înseamnă profesori și educatori mai relaxați, care își pot orienta energia, atenția, pregătirea și dedicarea asupra unui număr mai restrâns de copii;
  • înseamnă comunități de copii și profesori care împărtășesc aceleași valori și rezonează la același stil, ritm, metodă și practici educaționale;
  • înseamnă resurse financiare mai bine alocate către comunitățile în care sistemul educațional românesc de stat este singura opțiune de acces la orice formă de educație. 

Sistemul educațional românesc nu poate depăși limitările care țin de infrastructură (distanțe de navetă considerabile, uneori în condiții precare, mers pe jos mai mulți km. pe drumuri neasfaltate etc) și de personal (cadre insuficiente numeric și slab pregătite) în mediul rural.

Toate aceste condiții precare nu presupun un acces echitabil la procesul educațional, așa cum este stipulat în Constituție.
Resursele pierdute cu aceste carențe sistemice pot fi mai oportun orientate către accesul la alternative educaționale, iar noi observăm un potențial semnificativ de emancipare, tocmai în sânul acestor comunități, cel mai adesea hărăzite uitării, captive sunetelor tot mai înfundate ale promisiunilor specifice ciclurilor electorale.

Și, poate mai presus de toate considerentele de mai sus, nu putem ignora contradicțiile statului român privitoare la asigurarea educației în condiții care să nu frizeze precaritatea, uneori în dimensiuni alarmante: angajamentul față de educație a ajuns regresiv, de la acei 6% stipulați în Constituție la 2,28%, cea mai mică alocare din Uniunea Europeană.      

De cealaltă parte, părinții și copiii care recurg la o alternativă educațională, indiferent de sistemul educațional străin de care aparține, își asumă o responsabilitate, o implicare semnificativă, cu beneficii pe termen lung, nu doar pentru copii.

Mai înseamnă alegere asumată în spiritul libertății de decizie, așa cum aceasta e conferită părinților din întreaga lume, căci dreptul la educație este recunoscut la nivel internațional. Iar pentru toate aceste familii, libertatea asumată înseamnă, înainte de toate, echilibru emoțional. Un echilibru necesar oricărui copil pentru a se dezvolta armonios și conform potențialului său natural.

Dragi autorități, dragi legiuitori,

Suntem părinți, dar și cetățeni, într-un stat care se dorește integrat valorilor europene de care ne leagă nu doar geografia sau istoria, ci și cultura noastră. 

Responsabilitatea și cooperarea nu sunt vorbe în vânt, oportune doar în preajma alegerilor sau când avem nevoie de implicarea cetățenilor. Ele înseamnă să recunoaștem că suntem diferiți, în primul rând, că avem nevoi distincte, individuale, ca adulți și copii, și că ne acceptăm și respectăm reciproc înăuntrul acestor diferențe, care constituie textura plurală a societății.

Sunt alternativele educaționale un pericol pentru sistemul standard?

Homeschooling, unschooling, travelschooling, worldschooling și orice altă formă de schooling nu înseamnă privarea copilului de educație. Este doar o altă formă de educație și învățare, care nu concurează în vreun fel cu sistemul educațional românesc, de stat.

Haideți să punem în valoare deosebirile de abordare și să ne respectăm reciproc alegerile și drepturile.
Vom eșua câtă vreme nu suntem dispuși să vorbim despre educație, punând copilul și nevoile sale în centrul discuției.

Copiii noștri vor fi adulți într-o lume diferită de ceea ce ne imaginăm astăzi, iar flexibilitatea și adaptarea sunt abilitățile de care vor avea cel mai mult nevoie.

Dacă noi, adulții, nu-i învățăm astfel de valori și principii de viață, atunci cum putem spera ca ei să construiască sau să se dezvolte într-o lume mai bună?

Foto credit Unsplash.com

Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.