Ce sfat ai da taților care aleg drumul educației libere, altfel decât în școala tradițională? 

Mărturia de mai jos îi aparține lui Nick Hess, părinte de cinci copii ce a devenit cunoscut odată cu lansarea The Unschool Dad – o pagină Facebook unde își împărtășește experiențele de părinte în această aventură.

“Poate părea un clișeu pentru că mulți spun acest lucru, dar în realitate este greu de pus în practică, și anume ceea ce recomandă John Holt prin toată cercetarea lui: să avem încredere în copii. Dar pentru asta este nevoie să avem încredere în noi în primul rând și să fim deschiși la minte.

Și m-am întâlnit foarte des cu întrebări de genul “cum îmi conving partenerul să fie de acord cu educația acasă pentru copilul nostru?” sau “soacra mea, părinții mei nu înțeleg.” Și cred că pentru tați partea cea mai grea este să aibă încredere cu adevărat în copil, să știe să-i asculte și să fie un susținător al acestei alegeri.

Mulți tați lucrează, unii foarte mult, și atunci responsabilitatea copiilor revine mamei. În acest caz, ascultați-vă soția sau partenera despre această opțiune.

Copiii învață mereu dacă le oferim mediul propice pentru a învăța.

Felul în care trăim în societatea de astăzi are mult de-a face cu “asta avem voie, asta nu avem voie”. Pentru că și noi am crescut astfel avem tendința de a impune restricții și reguli, dar copiii învață să se gestioneze (emoțional, rațional) atunci când le oferim libertatea de a explora, decide și asuma decizii (desigur, decizii potrivite vârstei).   

Dacă le oferiți libertatea să descopere cine sunt ei, ce le place sau nu își vor identifica pasiuni și interese la care poate nici nu v-ați gândit. Și veți învăța și voi, tații, odată cu copilul, dacă îi oferiți încredere și respect, îl sprijiniți și ghidați în căutările lui.

Să fim deschiși la minte este complicat atunci când nu avem acest exercițiu și este o decizie grea, uneori, dar merită încercarea – să vă vedeți copiii crescând și înflorind este cea mai mare satisfacție a unui părinte.

Tații au această etichetă de “capul familiei”, cel care stabilește regulile familiei, o idee preconcepută și depășită de lumea în care trăim astăzi. Vă ajută dacă vă eliberați de această etichetă și deveniți prietenul copilului vostru. Eu am relații minunate cu copiii mei adolescenți. Multă lume se plânge de adolescenții din casă, dar eu mi-am dezvoltat relații de prietenie, respect și încredere cu ei și nu mă pot plânge.  

Dacă are încredere în noi ca părinți, va ști că suntem primii care îl sprijinim în decizii și alegeri, cu noi se va consulta atunci când are îndoieli, iar această deschidere și apropiere este fructul și împlinirea în meseria de părinte.

Asta nu înseamnă că lucrurile sunt mereu perfecte sau se întâmplă mereu așa cum ne imaginăm, fără piedici sau probleme. Nu. Doar că el știe că părinții au mai multă experiență, simte că este iubit și acceptat așa cum este și atunci datorită relației dintre noi găsim împreună soluții.

Iar această relație va dăinui câtă vreme trăim, nu doar pe perioada așa-zisei educații școlare. Este ceva ce construim pentru toată viața și are o valoare pe care ne-o imaginăm greu mai ales când copilul este mic și avem multe frici.

Mulți sunt convinși că home/unschooling sau altă formă de schooling este o metodă de a muta școala cu copiii acasă. Nu este așa. Când am pornit pe acest drum și noi am avut îndoieli și ne-am pus întrebări. Dar asta înseamnă să trăim responsabil și asumat: am învățat să ne punem întrebări într-un mod critic, să găsim răspunsuri, să alegem și să ne bucurăm de deciziile făcute.
Este un stil de viață și totul are legătură cu felul în care trăim – învățăm și progresăm, ne îndoim, schimbăm…și tot așa.” 

Citiți mărturia lui Nick integral aici.

Pot să vă dau un sfat? Recomandarea unei mămici Cerehard:

Atunci când părinții nu împart aceeași viziune relativ la educația copilului, apar tensiuni în familie. Unii tați pur și simplu nu acceptă sau nu sunt de acord cu beneficiile învățării în libertate, în timp ce pentru alții adaptarea vieții de familie la un asemenea model prezintă provocări.  

Pentru cei care nu văd valoarea în învățarea și educația libere, le sugerez să se uite la ei înșiși.

V-ați oprit din învățat doar pentru că ați terminat 12 clase sau facultăți? Ne stabilim obiective, căutăm resurse, ne documentăm și ne oferim oportunitatea de a căuta și învăța abilități sau cunoștințe noi pentru restul vieții și noi, adulții, dacă suntem preocupați de acest lucru.

Dacă dorim să explorăm un subiect sau o pasiune în detaliu, nu ne alocăm timp pentru asta? Nu studiem atunci când ne face plăcere? Nu ne creăm spațiul și timpul necesare pentru a aprofunda ceea ce ne interesează?

Dacă răspunsurile sunt DA, atunci de ce să nu oferim și copilului aceeași șansă, mai ales că în timpurile actuale curiozitatea lor naturală este susținută de resurse moderne? De ce să le limităm cunoașterea și în final învățarea?Iar dacă uitându-vă în interiorul vostru nu vă ajută, căutați să ascultați copilul. 

Găsiți mai multe idei pe This Dad’s Take.

Tații se simt responsabili pentru familie.

Deși poate nu ne asumăm în familie responsabilități de genul curățenie, mâncare, cumpărături etc., ne simțim responsabili pentru “chestiile” importante, iar societatea a dezvoltat în timp această idee că tații sunt singurii responsabili de deciziile “mari” cum e școala, educația etc.

Este normal să fim speriați – dacă nu merge acest homeschooling, unschooling sau cum îi zice? Dacă vom fi judecați și marginalizați? Dacă copilul nostru va deveni antisocial? 

Sunt întrebări firești, pe care le au toți părinții. Diferența la anumiți tați este că nu sunt obișnuiți, învățați să vorbească despre ele. Și întrebările și emoțiile rămân acolo, nu dispar, se așterne doar o liniște ce acutizează de fapt situația… până când explodează, la un moment dat.   

Taților le plac limitele.

Granițele, consistența și regulile sunt importante pentru noi. Ne dau un sentiment de control, de a trăi viața într-o formă pe care o (re)cunoaștem. Lecții, teste, rapoarte etc…toate acestea înseamnă o anumită ordine, percepută ca educație, o impresie aparentă că lucrurile se desfășoară într-un anumit fel, predictibil.

Cei mai mulți tați lucrează și întrețin familia. Este una dintre sarcinile transmise din generație în generație. Ideea că în lumea de astăzi copilul poate face ce dorește și are o libertate cu care părintele nu este obișnuit poate fi perceput ca ceva “împotriva naturii” și este, de asemenea, și o frică legată de indulgență – că fără reguli, copilul nu va învăța cum să funcționeze într-o lume ostilă.    

Educația altfel decât în școala tradițională nu oferă aceste garanții. Pentru acești tați înseamnă o aruncare în gol, pentru că nu sunt prezenți să vadă dezvoltarea și creșterea organică a copilului și practic nu au încredere că se va descurca ca adult – să fie responsabil, să-și găsească un job sau să urmeze studii universitare, dacă își va dori etc.

Câteva propuneri pentru mămici în adresarea fricilor taților, mai multe în Unauthorised Dad Handbook:  

• nu îi desconsiderați temerile. Exercițiul de a asculta îl practicăm și cu partenerul, nu doar cu copilul. În plus, multe dintre frici sunt și ale mamei;
• discutați despre cum s-ar integra educația liberă în stilul vostru de viață. Citiți, documentați-vă ca să înțelegeți împreună cum vă puteți adapta programul astfel încât prioritatea să fie copilul și felul în care el învață. Indiferent că faceți home/unschooling sau altă formă de schooling astfel de programe sunt mult mai flexibile decât școala tradițională;
• nu-i recomandați cărți întregi. Mai degrabă participați împreună la întâlniri pe astfel de subiecte;
• testați în timpul vacanței acel gen de apropiere și relație pe care le-ați putea avea prin home/unschooling. Poate fi un exercițiu util pentru a încerca această variantă;
• valorile de familie sunt cele care ar trebui să vă ghideze alegerile – ce prețuiți, ce vă doriți pentru copilul vostru, care sunt valorile voastre și cum le transmiteți copilului. 

Învățarea care rămâne, care ne este utilă și care ne ghidează acțiunile în mod inteligent către altă cunoaștere se dezvoltă prin experiență, interes și preocupare din partea celui dornic să cunoască.
John Holt

Foto credit Unsplash.com