Facem pariu?

„Noi, când am început deșcolarizarea și participam la întâlniri, credeam că toată lumea a făcut deșcolarizare și nu înțelegeam de ce sunteți atât de liniștiți. Eu eram așa de agitată, nimeni nu vorbea despre această agitație. Și mi-a fost foarte greu să accept procesul, care cu siguranță nu s-a încheiat.”

Așa începe confesiunea unei mămici Cerehard, pe care o puteți asculta integral mai jos.

Termenul deschooling a fost definit astfel de filozoful austriac Ivan Illich, inițial prin cartea sa “Deschooling society”, publicată în 1971, prin care critica abordarea instituțiilor relativ la felul în care se face educația. O abordare care, spunea el, constrânge și limitează învățarea, cu impact pentru tot restul vieții.

Astăzi, termenul este folosit de către cei care practică educația altfel decât în sistem tradițional, prin homeschooling, unschooling, travelschooling, worldschooling sau orice altă formă de educație liberă.

Ce este deschooling?

Mulți dintre voi ați ajuns să faceți educație acasă forțați de pandemie, fără a ști ce presupune și cum se face educația altfel decât în sistemul tradițional. Uneori, însă, chiar și pentru cei care au ales în cunoștință de cauză, deșcolarizarea s-a dovedit a fi un proces dificil de gestionat.

Pe scurt, deschooling este despre recuperare – revenire la viață, într-un fel, la normalitate. Deși termenul se aplică în special copilului, căci el este cel scos din sistemul tradițional, confesiunile familiilor ne arată că deșcolarizarea este obligatorie în primul rând pentru părinți.

Pentru că nevoia de structură, organizare de activități, manuale și alte asemenea sunt ale părinților, nu ale copiilor. Ei se adaptează mai repede și mai ușor la noua formă de învățare. Părinții sunt, însă, cei care au nevoie să se decupleze mental de la structura existentă în școala tradițională, de tip industrial. Este un timp al ajustării și al reconfigurării cu sine, cu timpul, și cu ce înseamnă să înveți de fapt.     

Este un proces prin care ne desprindem de mentalitatea și rutina determinate de școala tradițională și ne redescoperim modul în care ne identificăm interesele, pasiunile și preocupările. 

Deșcolarizarea nu este vacanță. 

Și nu este nici despre a petrece tot timpul în pijamale. Deși, asta poate fi o vreme… Deschooling nu este o pauză din învățare, este o pauză și o decuplare de la felul în care ni s-a spus că trebuie să învățăm și o readaptare la ritmul propriu de a trăi și învăța.

Seamănă cu o perioadă de doliu sau cum povestește un alt părinte Cerehard, mai jos, este similar cu ceea ce experimentează cei care se lasă de fumat sau de droguri.

Pentru că părintele se simte de multe ori asaltat de resurse, metode, manuale curicule și alte milioane de alegeri din care nu știe ce să aleagă. Iar tentația de a face din tot și din toate este foarte mare…
Perioada de deșcolarizare vă oferă șansa de a găsi calea și drumul potrivit familiei voastre. De a vă redescoperi unii pe alții și a stabili împreună parcursul, preocupările și interesele. Iar învățarea pentru copil se va întâmpla inclusiv în această perioadă, percepută greșit ca fiind pierdută.

Este necesar deschoolingul?

Nu. Este obligatoriu, însă, dacă vrem să ne lărgim orizonturile referitor la educație și să înțelegem că învățarea are loc oricând și oriunde, nu doar în sala de clasă.

Un copil “înregimentat” în școala tradițională sau care pur și simplu nu s-a simțit bine în acel mediu va avea nevoie de timp ca să se relaxeze și să-și redescopere interesele și preocupările, dar, și mai important, să-și redobândească bucuria și curiozitatea de a experimenta și de a învăța, chiar dacă nu folosește acest termen.

Tu, ca părinte, ai în mod sigur idei și păreri despre cum ar trebui să arate educația copilului tău. Doar că aceste idei pot să nu corespundă realității copilului. Și ratăm o mulțime de lucruri și de experiențe din viața lor, doar pentru că nu-i lăsăm să fie copii.
Dacă “lucrează” matematică 2 ore/zi ca să te mulțumească pe tine, părintele, nu înseamnă că învață sau că se educă acasă. Înseamnă doar că face ceea ce aștepți de la el să facă, pentru a primi iubirea de care are nevoie.

Sigur că este mult mai greu pentru părinți.

Pentru că majoritatea covârșitoare a părinților de astăzi nu au experimentat în copilăria lor altceva. 

Mulți dintre noi, părinții din România, am crescut în școala socialistă, iar noțiunea de libertate, în general, este greu de gestionat chiar și acum pentru unii dintre adulți, darmite libertatea în educație sau învățarea altfel decât cea impusă prin programă, teste, etc.  

Cauzele sunt mai multe, însă frica predomină.

Frica de a rămâne în urmă, așa cum își imaginează părintele că ar trebui să fie sau să știe copilul, frica de a nu fi capabil să gestioneze libertatea, frica de gura lumii, dintre care poate mulți chiar din familie, frica de necunoscut… Frica de a fi voi înșivă și de a vă asuma deciziile și alegerile.
Frica de a avea încredere în copil, pentru că nici voi nu ați beneficiat de încredere din partea părinților voștri.

Doar că frica, în general, ne paralizează și nu ne lasă să trăim.

Copiii vor să învețe. 

Vor cu adevărat, pentru că este în natura lor, iar prin deschooling le oferim timpul și spațiul necesare pentru a-și revitaliza curiozitatea și redescoperi interesele și preocupările. Și odată identificate, veți vedea progrese, pentru că interesul generează preocupare și acumulare de informații, idei, cunoștințe etc. Iar copiii învață în salturi și asimilează, chiar dacă nu se vede imediat.

Perioada de deșcolarizare vă ajută – copil și părinte deopotrivă – să vă relaxați, să vă reveniți din tiparul “pe repede înainte, spre examene” și să vă dați voie să descoperiți feluri noi de a trăi și de a învăța.

Cât durează deșcolarizarea?

Sincer? Probabil că nu se termină niciodată, pentru unii părinți.

Teoretic, mulți sunt de părere că pentru fiecare an petrecut în sistemul tradițional este nevoie de o lună pentru recuperare. Practic, depinde în mare măsură de fiecare copil și familie.

Cei care nu au experimentat sistemul tradițional nu au nevoie de acest deschooling. În schimb, cei care au fost în școala tradițională au nevoie de timp pentru a se adapta la noul stil de viață, indiferent de tipul de educație pe care îl aleg după deschooling, iar acest timp se măsoară diferit pentru fiecare familie.
Oricât ar dura, însă, nu uitați că relația cu copilul vostru este cel mai important aspect, și această relație poate fi reparată și reconstruită.

La ce școală sunteți voi de trebuie să faceți deschooling? La o școală la care trebuie să faci deschooling ca să poți face apoi orice formă de schooling dorești.

A răspuns un copil Cerehard, iar mămica lui și noi vă întrebăm la rândul nostru: 

Părinte, ești dispus să suferi fizic și psihic pentru bunăstarea copilului tău?

Foto credit Unsplash.com