Iunie este luna în care, în mod tradițional, se încheie anul școlar standard.
Nu este cazul nostru, căci noi credem că educația liberă se întâmplă continuu, necondiționată de dată, oră sau lună. Este, însă, un bun prilej pentru o scurtă recapitulare: ne oprim din mers, ne uităm de unde venim și evaluăm dacă drumul din fața noastră este ceea ce ne dorim și ne reprezintă.

Răspunsul pe scurt: DA, și este meritul vostru. 

Schimbarea a fost întotdeauna grea și complicată. Nu este niciodată momentul pentru schimbare, de parcă ar fi vreodată… Cele mai multe schimbări se întâmplă când suntem puși în situații inconfortabile, iar pandemia și efectele ei au însemnat pentru noi situații diferite și delicate, pe alocuri.

Ce a rezultat, însă, este un câștig și un progres remarcabil pentru comunitatea CEREHARD.  

Acum opt ani, o mână de oameni am îndrăznit să visăm la școala ideală – cea în care nu separăm domeniile științifice și artistice, pe sistemul real și uman, cea în care urmărim conștientizarea, de către orice ființă umană, a tuturor capacităților sale și dezvoltarea competențelor la nivel individual, în context social, dar și universal. 

Am cercetat toate căile posibile și am ales-o pe cea mai sigură, dar și cea mai grea. Am pus împreună bani, efort și resurse și am devenit CEREHARD – școala, definită mai sus, fiind ceea ce ne-am asumat prin proiectul CEREHARD, conform statutului nostru. Suntem școală britanică, cu o comunitate de peste 1000 de familii, școală administrată de un ONG, așa cum ne cere legea.

Nu am devenit o comunitare peste noapte, ci cu efort susținut din partea tuturor celor care s-au implicat.

Tot mai mulți părinți au început să descopere că este un privilegiu să poți oferi copilului libertatea de a se dezvolta în ritmul și potențialul său. Iar câștigul libertății este pentru toată familia, nu doar pentru copil, relația cultivată cu copilul, atașamentul dezvoltat față de familie fiind cheia dezvoltării lui ca adult împlinit și echilibrat, mai presus de orice abilități matematice sau lingvistice (pe care le învață oricum).

Dar din dar se face rai, spune o vorbă din popor, iar generozitatea părinților o confirmă.

Avem în comunitate părinți inimoși care și-au dedicat timp, cunoștințe și resurse, au venit cu idei pentru a crește și dezvolta comunitatea, adulți care se inspiră unii de la alții nu doar cum să-și crească copiii, ci și cum să se implice și să facă diferența în viața celorlalți.

Ideile generate de unii au fost preluate și dezvoltate de alții, copiii s-au adunat împreună în diverse medii – offline și online – și toți avem de câștigat, căci în școala ideală învățăm părinți și copii, deopotrivă.
Lucrurile se așează ușor-ușor din toate punctele de vedere, iar beneficiul este al copiilor noștri – unii care sunt deja altfel și alții care se străduiesc încă să se elibereze de tiparele școlii tradiționale.

Creștem frumos, organic, alături de părinți și copii care își doresc o educație liberă, autodidactă, împreună cu oameni asemeni nouă. Nu suntem o soluție pentru orice familie, și sunt încă destui cei pentru care conceptul de alternativă educațională nu se potrivește cu așteptările lor.
Este și motivul pentru care procesul de selecție în comunitate va fi mai riguros. 

În Grecia antică, a fi cetățean în democrație era o abilitate ce necesita pregătire. Învățau ce înseamnă, cum să fii și să te comporți ca cetățean, iar abilitățile deprinse îi învățau că nu poți pretinde, câtă vreme nu te implici (indiferent de demers).

În era post-modernă, este necesară aceeași abordare pentru meseria de părinte.
Avem nevoie să (re)învățăm cum să fim părinți pentru copiii acestor timpuri, copii, de multe ori, mai conștienți și mai implicați decât noi, adulții.

Vă mulțumim și suntem recunoscători întregii comunități.

Și pentru că dorim să creștem împreună, am pregătit un scurt chestionar pe care vă rugăm să-l completați.
Nu durează mai mult de 5 minute. Mulțumim.

Foto credit Pixabay.com