În română s-ar traduce cu „educație completă” sau „întreagă”.
Whole – de unde vine termenul „holistic” (care se traduce cu „holist”, așa cum „acidic” se traduce cu „acid”) – înseamnă întreg. Acest întreg este „altceva / mai mult decât suma părților”, așa cum organismul uman este mai mult / altceva decât suma organelor care îl compun, datorită interacțiunilor dintre ele.

Holismul este o atitudine mentală – privești ceva din toate unghiurile posibile.

Examinezi de departe un arbore, de exemplu: e înalt, e verde, are rădăcini, tulpină, frunze. Soarele îi proiectează umbra pe sol, iar umbra crește și scade în funcție de momentul zilei, dar și de înălțimea arborelui – care se schimbă și ea, în timp. Te apropii, îi vezi detaliile din ce în ce mai clare. Știi că e o ființă, deci face tot ceea ce e caracteristic viului – simte tot ceea ce se întâmplă în afara și înăuntrul lui, respiră, se hrănește, crește, excretă, se reproduce.

Toate funcțiile sunt corelate, nu le poți izola complet una de alta, nu se pot desfășura separat una de alta. Holismul constă în corelare și în conștientizarea faptului că și noi, oamenii, suntem părți ale unui întreg care, din fericire, poate funcționa și în absența noastră.

Suntem interpretări și reinterpretări ale aceleiași „substanțe” care alcătuiește întreg Universul. Nevoia de categorisire a grecilor antici a creat modelul „corp – suflet – spirit”, vechi de 2500 de ani și care ne place așa de mult că nu ne putem desprinde de el. Îl regăsim în toate religiile de pe Terra. La fel și povestea jumătăților care se caută toată viața – inventată tot atunci. În fapt, nimeni nu știe explicația fenomenului numit „viață” – „psyche / anima”, cum au denumit-o anticii.

De vreo 100 de ani suntem la începutul unei perioade în care încercăm să coroborăm tot ceea ce am învățat / moștenit (în ultimele mii de ani) cu noutatea descoperirilor științifice.

Holismul în educație este abordarea corelată a tuturor aspectelor pe care le percepem când studiem ceva. 

Citim și preluăm informații dintr-o multitudine surse, iar coroborarea lor inteligentă, cu discernământ, reprezintă cunoașterea. Și news și fake news sunt la fel de utile – reprezintă evaluarea permanentă a capacității noastre de a discerne. Până la urmă, supraviețuirea noastră ca specie depinde de claritatea și rapiditatea cu care luăm decizii, adică de adaptabilitate.

Educația holistă se face prin proiecte interdisciplinare. Un astfel de proiect este, de exemplu, fotosinteza: implică noțiuni de fizică (unde, optică, cuantică), chimie (anorganică și organică), biologie moleculară și matematică (suprafețe, echilibre, analiză matematică). Pornind de la studierea fenomenului în ansamblul său, aprofundarea fiecărui aspect decurge treptat, pe măsură ce nivelul de înțelegere și de internalizare crește. 

Curiozitatea rămâne la fel de vie, ba chiar se amplifică prin aprofundare.
Condiția fundamentală este, însă, percepția întregului – cauza primară.

Orice stârnește curiozitatea unui copil poate deveni un proiect – de ce se aprinde becul când apăs pe un buton, unde se duc mașinile vechi, de ce trebuie să mănânc / să dorm, ce cred animalele despre noi (dincolo de poveștile antropomorfizante)…. orice întrebare care vă macină este punctul de pornire într-o expediție.

În 2013, am demarat un studiu EEG prin care vreau să demonstrez că cei educați holist, pe proiecte, dezvoltă conexiuni complexe și durabile între zonele cerebrale, ceea ce stă la baza maturizării cerebrale sănătoase.

 
Mai jos, un proiect similar de la Stanford, o confirmare valoroasă a ideii de la care am pornit.