Ca și „holism”, cuvântul „evaluare”, trezește tot felul de emoții și interpretări. Supraviețuitori ai tot felul de experimente, victime – vocale sau tăcute – ale diverselor abuzuri, tresărim la auzul unor cuvinte care, în diverse împrejurări, au făcut diferența între „admis” și „respins”, între „acum” ori „niciodată”. Părinți tineri, care nu au „prins” vremurile „de aur” poartă în cotloanele cele mai nebănuite ale minții trăirile descrise de părinții lor, de pe vremea când îți venea miliția sau orice alt „organ” la ușă, întrebându-te cum de îți permiți să exiști în alți termeni decât cei impuși de partid.

Teama cea mai mare a multor părinți care își doresc să se mute din sistemul românesc de educație este că „le vine protecția copilului la ușă” sau că poliția „le ia copiii”. Nu este prima dată și nu sunt nici prima persoană care atrage atenția că „legea educației”, așa cum este ea formulată, încalcă atât Constituția, cât și Drepturile Omului, prin impunerea prezenței copiilor la o instituție numită școală, indiferent de randamentul respectivei instituții.

Autorii legii educației confundă conceptul de școală cu cel de educație, după dulcele obicei al pământului mioritic, unde orice corelație devine și cauzalitate. Pentru ei, coincidența dintre educație și școală este un postulat, nici nu se pune problema demonstrării lui… Numai că educația este atât un drept, cât și o obligație. Școala este instituția care ar trebui să se ocupe de educație. Dacă nu-și face datoria de a educa, atunci nu poate fi declarată obligatorie.

Educația are loc permanent – și în afara școlii, sau mai ales în afara ei, de ceva vreme.

Revenind la „evaluare”…. Cuvântul original este assessment.
Înțelesul lui este „the process of gathering and discussing information from multiple and diverse sources in order to develop a deep understanding of what students know, understand, and can do with their knowledge as a result of their educational experiences; the process culminates when assessment results are used to improve subsequent learning” = procesul de colectare și de analizare a informațiilor provenite din diverse surse, pentru a înțelege ce anume cunoaște, înțelege și folosește un elev în urma unor experiențe de tip educațional; scopul final al respectivului proces este acela de a folosi concluziile obținute, la îmbunătățirea învățării”.

Acest assessment se poate desfășura în 2 moduri:

• formal (sumativ), adică prin testare standard, îndeobște la engleză, mate și science (o combinație de biologie, chimie și fizică), pe niveluri potrivite vârstei copilului testat;
• informal (formativ), prin discuții între copil și / sau familia lui și unul sau mai mulți experți în educație. Discuțiile pot să pară „copilărești” – ceea ce e absolut normal, cât timp se desfășoară cu…. copii – și sunt gândite să vă elibereze pe voi și pe copiii voștri de temerile cu care ați venit dintr-un sistem pe care tocmai l-ați părăsit. Scopul principal al „informalelor” este ca voi să înțelegeți ce aveți de făcut pe mai departe, iar noi să ne asigurăm că ceea ce vi se întâmplă vă este benefic.

Evaluările nu servesc la „admiterea” unui copil în Cerehard, nu îi măsoară „nivelul”, nu îl urcă sau coboară de pe un podium. Sunt „diagnostice” / constatări referitoare la ceea ce faceți cu copiii. Cele formale se soldează cu rapoarte de evaluare detaliate, de câteva pagini.

În anii 2017-2018 și 2018-2019, când ne adunasem doar câteva zeci de familii, evaluările s-au desfășurat cu prezență fizică în mai multe centre din București, Brașov și Cluj. Părinții aduceau dosare cu diverse materiale – desene, exerciții, lucru manual etc., tot ce considerau util în a ne arăta cum anume decurge procesul educațional și care sunt pasiunile copiilor. Unii copii dădeau adevărate recitaluri, alții prezentau filme editate de ei, despre activitățile lor zilnice. Din anul 2019-2020, Filbrit UK a propus crearea unor dosare în Drive, în care copiii să poată încărca ceea ce lucrează, fără a mai fi nevoie să transporte bibliorafturi cu „dovezi”. Pentru anul 2020-2021, Cereahard a primit G Suite for Education și funcționează ca school in the cloud, cu toată arhiva în Drive și cu dosare (foldere) pentru fiecare copil. Este work in progress, înscrierile nu s-au încheiat – acesta fiind motivul pentru care am amânat evaluările de la începutul anului școlar.

CEREHARD este un proiect-pilot unicat, nu există un „know-how”, un „manual de utilizare”. Puținii oameni care am pornit acest proiect, cu ajutorul lui Mark Evans, directorul agenției de acreditare Penta din UK, am trecut prin nenumărate încercări și erori pentru a schița câteva moduri de funcționare. Nu este „gata” și nici nu va fi prea curând, deoarece fiecare copil reprezintă un studiu de caz și vrem să găsim calea cea mai bună pentru fiecare. Niciuna dintre alternativele educaționale apărute în timp nu s-a construit pe modele deja existente.

Nu colecționăm acreditări și sigle inutile. Avem sprijinul și acreditarea din partea uneia dintre cele mai puternice agenții – Penta inspectează mai multe școli internaționale decât toate celelalte agenții din UK la un loc – ai cărei oameni sunt dispuși să ne ajute pentru a formula cât mai clar ce anume vrem. În acest context, evaluările sunt echivalente cu „a vă lua pulsul” – doar atunci când doriți sau considerați necesar.

Urmează schimbări mari în educație la nivel planetar.
Scoateți nasul din standarde – nu vor mai fi valabile. Se caută creativii, spontanii, oamenii culți, cu logică și cu imaginație, nu „dresații” pentru standarde.

Mulți dintre Cereharzi vor deveni antreprenori, înainte de a accesa universități ale căror diplome vor trebui să se dovedească, mai întâi, utile.