Redesign și Mindlifeine organizează Mindscapes, o conferință fascinantă în care explorăm palierele complexe ale conștienței, cu discuții provocatoare și prezentări care vin cu noi perspective pe această temă. Ne vom întâlni, la acest eveniment transformator, cu experți de seamă în domeniile neuroștiinței, neuropsihologiei și neurobiologiei, pe o platformă unică de explorare a celor mai recente teorii și perspective asupra conștienței.
Ne vom bucura de prezența lui Anil Seth, cercetător de renume în neuroștiință, cu largă recunoaștere internațională. Perspectiva sa profundă asupra naturii experienței subiective revoluționează înțelegerea noastră asupra minții.
Georg Northoff, personalitate de tip renascentist, polimat, este cunoscut pentru munca sa de pionierat de la intersecția filosofiei, psihologiei, psihiatriei și neuroștiinței. Studiază de o viață mecanismele neuronale care stau la baza conștienței, oferind perspective noi asupra naturii auto-cunoașterii.
Steven Grossbergh, alt expert renumit în neuroștiință, ne va împărtăși din cunoașterea sa, dezvăluindu-ne detalii referitoare la conexiunile dintre creier și conștiență, la complexitatea uriașă a percepției și cogniției umane.
Danko Nikolic, om de știință vizionar, specializat în neuroștiință computatională, va captiva audiența cu perspectiva sa asupra principiilor computaționale care stau la baza conștiinței. Descoperirile sale inovatoare au contribuit la înțelegerea noastră despre cum generează creierul experiențele subiective.
Claudio Babiloni, cercetător distins în neurofiziologie, își va prezenta studiile de ultimă oră despre corelațiile neurale ale conștienței. Prin lucrările sale, a dezvăluit mecanismele neurale intricate care dau naștere conștientizării, conectând activitatea cerebrală cu experiența subiectivă.
Împreună, toți acești oaspeți excepționali vor crea un mediu imersiv și intelectual stimulant, favorizând discuții captivante și explorare colaborativă a conștienței. Mindscapes este platforma ideală prin care profesioniști, studenți și minți curioase, deopotrivă, pot pătrunde în misterele conștienței, extinzându-și înțelegerea asupra minții umane. Alăturați-vă nouă într-o călătorie extraordinară! Înscrierile pentru participare s-au deschis pe mindscapes.ro
Parafrazez celebra „timpul nu mai avea răbdare” din finalul Moromeților, dar ceea ce cred, de fapt, este că timpul e generat de propriile noastre minți, de răbdările și, mai ales, de nerăbdările noastre. Uite că o creatură ultra-minusculă a întors planeta pe dos, ajutându-ne să ne rânduim neorânduielile lăsate pe altădată, într-un proces definit drept „procrastinare” (sau „amânare” – în dulcele grai românesc).
Pentru că, nu-i așa, e mai simplu să inventăm sertare în care ascundem frici de tot felul, ca pe niște șosete vechi pe care nu ne îndurăm să le aruncăm, decât să ne contemplăm pe noi înșine în liniște conștientă (aproape imposibil de atins).
NU, nu vom deveni o altă școală după chipul și asemănarea celor acceptate și înregimentate de sisteme care se deprind acum cu gestionarea noului. Suntem altceva, iar sistemele se vor adapta ele nouă, nu noi, lor.
Și nu mă refer doar la CEREHARD – în lume sunt zeci, dacă nu sute de astfel de întreprinderi, generate de părinți care știu că pot aduce o contribuție semnificativă în viața copiilor lor, sau ai comunității. Școala ca instituție este utilă, necesară, admirabilă – dacă se adaptează nevoilor celor pe care îi îndrumă.
În UK, nu școala este obligatorie, ci educația. Repet asta până când se va găsi cineva care să abordeze această mare problemă din legislația românească:
Constituția ne dă dreptul să ne educăm copiii după propriile convingeri, dar legea educației ne impune să-i ducem la școală – chiar dacă școala nu este neapărat un mediu propice învățării.
Legea educației trebuie modificată. În acest moment, încalcă și Constituția și Drepturile Omului. Există școli fantastice, cu profesori nemaipomeniți. Dar realitatea tristă e că numărul acestora este mult mai mic decât al celorlalte – unde regăsim și acum aceleași tare ca în timpul lui Eminescu sau Caragiale.
Până la îmbunătățirea calității procesului educațional din școli, părinții vor și pot să se ocupe de educația copiilor – și ai lor, și ai comunităților din care fac parte. Astfel, se promovează și egalitatea de șanse, pentru că aceste comunități conțin familii de toate tipurile.
Copiii învață mult mai repede și mai ușor de la adulți disponibili, care îi sprijină în parcurgerea acestui traseu de tip încercare-eroare, decât dintr-un mediu sordid, unde sunt mereu pedepsiți pentru greșeli (care, uneori, nici măcar nu sunt greșeli).
În SIIIR, adică. Pentru că, nu-i așa, statul român are niște legi pe care trebuie să le respectăm, altfel suntem pedepsiți și ne vine poliția/protecția copilului la ușă.
Ei bine, legile alea au lacune și trebuie ori completate, ori schimbate. Or asta nu se poate întâmpla decât dacă atragem atenția asupra lacunelor.
Iar noi facem asta ȘI prin demersul la care ne obligă HG 22/2007, la finalul căreia scrie că școlile care funcționează după alt curriculum trebuie să înainteze un dosar către Aracip pentru ca să fie incluse în SIIIR.
Suntem o școală de gândire, nu o instituție, o „school in the cloud”, fără pereți și bănci și tablă, și cerem să fim văzuți în acești termeni, nu în cei impuși de legea educației din România, care este neconstituțională. Alcătuim acum acest dosar pentru Aracip, cu sprijinul Ambasadei UK și al British Council.
Timpul învață să aibă răbdare odată cu noi. Slow down, lăsați-o mai moale…. găsiți-vă – și voi, și copiii – ritmul interior. Învățarea nu are loc cu sufletul la gură, disperat să nu greșești.
Atunci când am pornit la acest drum, nu-i știam nici meandrele, nici capcanele. Am avut (și am) în cap doar finalitatea – dreptul de a învăța în termenii mei / ai copiilor mei. De a alege resursele potrivite. Nu suntem free-riders care se folosesc de resursele tuturor – plătim impozite statului jumătate din venituri. Iar statul trebuie să ne respecte drepturile și din acest motiv.
Am constatat că termenul de homeschooling nu reprezintă decât o mică parte din ceea ce facem. Homeschooling este clona școlii, transferată acasă – cu materii, cu teste, cu ore, cu tot.
De aceea am devenit EOTAS – o mișcare tot mai amplă, pornită din UK ca variantă de rezervă pentru cei care nu progresează în mediul școlar, și care devine tot mai complexă, mai ales că scopul ei inițial (cel de întoarcere în școală) a devenit altul – de a asigura fiecărui copil mediul propice dezvoltării lui și de a-l sprijini în termenii lui personali.
Miturile fac parte din viaţa multor oameni şi este greu de renunţat la ele, chiar dacă ştiinţa face paşi importanţi şi le demolează.
În cele trei părți de mai jos, am povestit cu Cristian Mureșanu în cadrul emisiunii “Știință și Cunoaștere”, la TVR Cluj, despre miturile neurobiologiei – despre utilizarea creierului, mitul predominanţei uneia dintre emisfere, influenţa jocurilor video pe calculator, mitul influenţei genetice exclusiv-determinante, mitul perioadei critice a primilor 3 ani de viaţă, influenţa dietei, rolul exerciţiilor fizice şi multe altele.
Vă invit să le vizionați și sper să vă ajute în demontarea propriilor mituri.
Episodul 1:
Episodul 2:
Episodul 3:
Ca și „holism”, cuvântul „evaluare”, trezește tot felul de emoții și interpretări. Supraviețuitori ai tot felul de experimente, victime – vocale sau tăcute – ale diverselor abuzuri, tresărim la auzul unor cuvinte care, în diverse împrejurări, au făcut diferența între „admis” și „respins”, între „acum” ori „niciodată”. Părinți tineri, care nu au „prins” vremurile „de aur” poartă în cotloanele cele mai nebănuite ale minții trăirile descrise de părinții lor, de pe vremea când îți venea miliția sau orice alt „organ” la ușă, întrebându-te cum de îți permiți să exiști în alți termeni decât cei impuși de partid.
Teama cea mai mare a multor părinți care își doresc să se mute din sistemul românesc de educație este că „le vine protecția copilului la ușă” sau că poliția „le ia copiii”. Nu este prima dată și nu sunt nici prima persoană care atrage atenția că „legea educației”, așa cum este ea formulată, încalcă atât Constituția, cât și Drepturile Omului, prin impunerea prezenței copiilor la o instituție numită școală, indiferent de randamentul respectivei instituții.
Autorii legii educației confundă conceptul de școală cu cel de educație, după dulcele obicei al pământului mioritic, unde orice corelație devine și cauzalitate. Pentru ei, coincidența dintre educație și școală este un postulat, nici nu se pune problema demonstrării lui… Numai că educația este atât un drept, cât și o obligație. Școala este instituția care ar trebui să se ocupe de educație. Dacă nu-și face datoria de a educa, atunci nu poate fi declarată obligatorie.
Revenind la „evaluare”…. Cuvântul original este assessment.
Înțelesul lui este „the process of gathering and discussing information from multiple and diverse sources in order to develop a deep understanding of what students know, understand, and can do with their knowledge as a result of their educational experiences; the process culminates when assessment results are used to improve subsequent learning” = procesul de colectare și de analizare a informațiilor provenite din diverse surse, pentru a înțelege ce anume cunoaște, înțelege și folosește un elev în urma unor experiențe de tip educațional; scopul final al respectivului proces este acela de a folosi concluziile obținute, la îmbunătățirea învățării”.
Evaluările nu servesc la „admiterea” unui copil în Cerehard, nu îi măsoară „nivelul”, nu îl urcă sau coboară de pe un podium. Sunt „diagnostice” / constatări referitoare la ceea ce faceți cu copiii. Cele formale se soldează cu rapoarte de evaluare detaliate, de câteva pagini.
În anii 2017-2018 și 2018-2019, când ne adunasem doar câteva zeci de familii, evaluările s-au desfășurat cu prezență fizică în mai multe centre din București, Brașov și Cluj. Părinții aduceau dosare cu diverse materiale – desene, exerciții, lucru manual etc., tot ce considerau util în a ne arăta cum anume decurge procesul educațional și care sunt pasiunile copiilor. Unii copii dădeau adevărate recitaluri, alții prezentau filme editate de ei, despre activitățile lor zilnice. Din anul 2019-2020, Filbrit UK a propus crearea unor dosare în Drive, în care copiii să poată încărca ceea ce lucrează, fără a mai fi nevoie să transporte bibliorafturi cu „dovezi”. Pentru anul 2020-2021, Cereahard a primit G Suite for Education și funcționează ca school in the cloud, cu toată arhiva în Drive și cu dosare (foldere) pentru fiecare copil. Este work in progress, înscrierile nu s-au încheiat – acesta fiind motivul pentru care am amânat evaluările de la începutul anului școlar.
CEREHARD este un proiect-pilot unicat, nu există un „know-how”, un „manual de utilizare”. Puținii oameni care am pornit acest proiect, cu ajutorul lui Mark Evans, directorul agenției de acreditare Penta din UK, am trecut prin nenumărate încercări și erori pentru a schița câteva moduri de funcționare. Nu este „gata” și nici nu va fi prea curând, deoarece fiecare copil reprezintă un studiu de caz și vrem să găsim calea cea mai bună pentru fiecare. Niciuna dintre alternativele educaționale apărute în timp nu s-a construit pe modele deja existente.
Nu colecționăm acreditări și sigle inutile. Avem sprijinul și acreditarea din partea uneia dintre cele mai puternice agenții – Penta inspectează mai multe școli internaționale decât toate celelalte agenții din UK la un loc – ai cărei oameni sunt dispuși să ne ajute pentru a formula cât mai clar ce anume vrem. În acest context, evaluările sunt echivalente cu „a vă lua pulsul” – doar atunci când doriți sau considerați necesar.
Urmează schimbări mari în educație la nivel planetar.
Scoateți nasul din standarde – nu vor mai fi valabile. Se caută creativii, spontanii, oamenii culți, cu logică și cu imaginație, nu „dresații” pentru standarde.Mulți dintre Cereharzi vor deveni antreprenori, înainte de a accesa universități ale căror diplome vor trebui să se dovedească, mai întâi, utile.
Este homeschooling-ul o alternativă reală, în locul educației standard la școală, pentru România?
Ce este homeschooling-ul și cum este reglementat în România?
A trecut vacanța, a trecut vara, dar și prima săptămână de școală. Cum era firesc, s-a discutat mult în această săptămână despre educația în timp de pandemie și despre problemele cu care se confruntă elevii, părinții, dar și profesorii. La doar câteva zile de la deschiderea școlilor, tot mai multe unități de învățământ trec la scenariul roșu, cu ore on-line. În același timp, școala on-line rămâne încă o veșnică provocare pentru educația din România.
La emisiunea “Piața Victoriei”, Mona Nicolici a dezbătut aceste subiecte împreună cu Adriana Brăescu, biolog cu specializare pe neurobiologie, creatoarea proiectului Re-Design și a școlii CEREHARD, care promovează homeschooling-ul și alternativele la educația clasică. Li s-a alăturăt și Daniela Vișoianu, consilierul ministrului educației și expert în educație.
Mai jos înregistrarea emisiunii.
Glumesc, evident. Acum 3 ani pe vremea asta, o mână de oameni, conștienți de faptul că avem și drepturi, nu numai obligații în ce privește educația propriilor copii, am decis să oficializăm calea pe care pornisem de ceva vreme, după ce am ajuns la concluzia că școala nu este sinonimă cu educația.
Că o școală care generează peste 40% analfabeți funcțional nu are dreptul de a fi obligatorie și că noi, ca părinți, avem dreptul constituțional de a alege forma de educație potrivită copiilor noștri. Am pornit atunci într-un periplu fără un „know-how” bătut în cuie, susținuți de singura agenție de acreditare a școlilor internaționale și care se află în UK. Și pentru ei a fost (și încă este) o experiență nouă, ieșirea dintre zidurile – atât materiale cât și legislative – fiind o adevărată evadare cu peripeții.
Ceea ce am intitulat evaluări non-formale sunt acele dialoguri / interviuri care au loc în toate școlile internaționale între copii/părinți și inspector, de mai multe ori pe an. Inspectorul/profesor Mark Evans a putut sonda, astfel, printr-un eșantion reprezentativ de copii și părinți, calitatea procesului educațional. Mai mult, prin intermediul acestor evaluări non-formale, copiii și părinții lor s-au detensionat, au înțeles care este „atmosfera” întregului demers, au căpătat încrederea de a merge mai departe pe o cărare nebătătorită. Sunt copii care abia așteaptă interviurile – stabilite acum clar, de 3x /an (la început de an școlar, în februarie și la final de an școlar).
Pentru cei care au dorit, au apărut apoi evaluările formale – testele standard la engleză, mate și science – după care copiii au primit rapoarte de evaluare de câteva pagini, pentru a avea un fel de „diagnostic” al nivelului de învățare la care se află. Nu sunt „foi matricole” ci, mai degrabă, descrieri ale caracteristicilor cognitive ale fiecăruia dintre copiii care au participat la teste, recunoașteri ale abordării inteligente a unei probleme, sugestii pentru rezolvarea și completarea eventualelor „lipsuri”.
Unul dintre țelurile noastre este, însă, de a scădea ponderea acestor evaluări formale, pe discipline separate, și de a ajunge la a estima capacitatea și talentul unui om prin ceea ce știe cu adevărat să facă, nu prin note sau punctaje.
În visele noastre cele mai sălbatice, copiii ajung să prezinte un proiect în ansamblul lui, descriindu-și în detaliu rolurile din acel proiect. La orice instituție de prestigiu – fie firmă, fie universitate – un tânăr cu un portofoliu reprezentativ, cu verb și capacitate de adaptare rapidă este preferat unuia cu 100 de teste standard luate cu punctaj maxim.
În acest moment, calea obișnuită pentru o școală britanică internațională este cea a examenelor Cambridge pe discipline – așa cum am mai explicat, admiterea la orice universitate din lume este asigurată de minim 3 A levels (de obicei specificate chiar de facultatea la care vreți să vă înscrieți) sau de SAT. Pentru RO, 2 A levels sau SAT se echivalează cu bacalaureatul: dosarul se depune la facultatea din RO, facultatea trimite dosarul la CNRED, CNRED echivalează.
Facultățile de la noi nu specifică deocamdată un anume tip de examen pentru admitere, pot fi oricare 2 A levels. Nu vă cere nimeni foile matricole – notele primite de un copil pe parcursul anilor școlari sunt niște numere care, de foarte multe ori, nu reflectă capacitățile lui, iar acest lucru se știe la nivelurile înalte ale tuturor sistemelor educaționale. Rapoartele de evaluare, în schimb, ajută la urmărirea progresului copiilor.
În acest an am fost asaltați de cereri de înscriere de la familii care se vor întoarce în sistem. Nu am refuzat, siguranța copiilor și a familiilor este fundamentală. Una dintre deciziile luate recent în discuțiile cu agenția de acreditare este de a elibera anual Certificates of Completion și rapoarte de evaluare – după testările standard, făcute de Filbrit și / sau evaluarea conținutului portofoliului fiecărui copil de către Cerehard.
Știm că mulți așteptați aceste „hârtii” de ceva vreme, decizia asupra formatului a luat, însă, ceva timp. La întoarcerea în sistem copiii vor prezenta aceste rapoarte de evaluare (NU foi matricole) și vor da așa-numitele „diferențe” – teste la discipline din programa românească.
Dacă România ar întruni standardele EQF (European Qualification Framework) – ceea ce promite că face de vreo 10 ani – nu ar mai exista aceste „diferențe” pentru „echivalarea” între sisteme.
Reamintesc că motivul pentru care evaluările sunt făcute de Filbrit este acela că ei au personalul și timpul necesar – noi urmează să ne formăm trainerii, în anii următori, și ca evaluatori în sistem britanic.
Revin la întrebarea cheie „și acum, ce facem?” – care apare obsesiv la părinți după înscrierea în Cerehard.
Un prim răspuns este „relaxați-vă și bucurați-vă de acest timp care vi s-a făcut cadou”.
Apoi consultați variantele de cursuri publice, testați Khan Academy, IXL, edX, Coursera sau alte n variante de platforme educaționale și cursuri online și…. pășiți în afara cărării bătătorite.
Căutați-i pe cei din comunitatea Cerehard din preajma voastră și faceți împreună lucruri care, altfel, ar fi fost imposibil și de proiectat. Purtați-vă cu copiii voștri așa cum v-ar fi plăcut să se poarte părinții voștri cu voi. Restabiliți legăturile de familie, jucați-vă, învățați împreună cu ai voștri copii – veți constata că știu mult mai multe ca voi….
Baftă în noul an școlar!
Deși pare un concept elitist, care se adresează doar celor care „își permit”, EOTAS = education otherwise than at school = educație altfel decât la școala a devenit o alternativă accesibilă tot mai multor părinți, mai ales celor care lucrează de acasă.
Se pare că din ce în ce mai mulți aleg această variantă, nu numai pentru că le permite să fie mai aproape de proprii copii dar contribuie direct și reciproc la creșterea și dezvoltarea atât a copiilor cât și a părinților.
Sunt tot mai multe cazurile în care un părinte are competențele necesare și disponibilitatea de a deveni și mentorul propriului copil. Ba chiar s-au dezvoltat mici comunități în care părinții „fac cu schimbul” pe diverse domenii, ajutându-se între ei și contribuind, astfel, la educarea copiilor respectivei comunități.
În final, punând în balanță cheltuielile cu meditațiile din sistemul public și cele din EOTAS, avantajul este clar spre cel din urmă. Nu numai că sunt mai mici, în total, dar reprezintă o investiție într-un proces educațional sănătos, cu finalitate recunoscută oriunde în lume – certificatele Cambridge de tip IGCSE și AS/A sunt valabile peste tot.
Pentru a accesa, apoi, diverse instituții de învățământ superior, copiii pot susține examene Cambridge (IGCSE, AS / A) sau SAT & GED – în funcție de cerințele fiecărei instituții vizate. Cei care doresc să se înscrie la universități din RO, procedează ca orice elev de la o școală din afara RO – își echivalează studiile: 2 A levels sau SAT + GED echivalează bacalaureatul din RO. Detalii despre echivalare găsiți pe site-ul CNRED.
Atât în cazul celor care optează pentru educația de tip holist, cât și al celor care doresc educație după standarde clasice, Cluj Study Centre oferă pregătire pentru susținerea testelor de tip IGCSE, A/AS, utile pentru înscrierea la majoritatea universităților de prestigiu din toată lumea.
Aceste teste nu sunt obligatorii – tot mai multe universități s-au deschis către cei educați în afara școlii de tip industrial, interviul și portofoliul candidatului fiind absolut suficiente pentru admiterea la facultatea dorită.
Pentru toate aceste trasee, reperul este programa UK, iar părinții și copiii au ca sprijin platforme educaționale pe mai multe arii curriculare.
Sistemul britanic nu este pe clase, ci pe vârste. Nu există corigenți și nici repetenți.
Într-o grupă de aceeași vârstă putem întâlni copii cu niveluri foarte diferite, fiecăruia ne adresăm personalizat, în funcție de interese și disponibilitate.
Prin Re-Design și CEREHARD promovăm conceptul de educație holistă, care stimulează dezvoltarea cât mai complexă și completă. Vrem să ne întoarcem la esențe, la autentic – în elină, „skhole” este un termen care se referă la timpul liber petrecut în discuții filosofice.
Pornind de la acest concept, pe care vrem să-l adaptăm parametrilor spirituali actuali, educația holistă propune:
…pentru că DESIGN este un cuvânt „viu”, în permanentă schimbare și adaptare.
În viziunea noastră, înseamnă rezolvarea inteligentă a oricărei probleme.
Re-Design și CEREHARD îți propun re-configurarea personală, pornind de la datele pe care le ai deja: oprește-te, respiră adânc, activează-ți toate simțurile (peste 20 descoperite până acum, nu doar cele 5 învățate în școală) pentru a decela stimulii din interiorul și din afara ta, ieși din tiparele după care reacționai de obicei și încearcă o altă variantă – soluția cea mai inteligentă, optimă, care consumă minim de resurse.
În final… resetează-te, pentru ca viața ta să curgă în armonie cu planeta pe care te-ai născut, cu universul din care faci parte.
…pentru că fiinţa umană se naşte cu toate capacităţile, mediul şi educaţia contribuind la selectarea şi dezvoltarea anumitor talente.
Auzim deseori, ba chiar și afirmăm: „nu sunt bun la matematică / desen / fizică / muzică” etc.
Cauza acestei convingeri – mai mult sau mai puţin de nestrămutat – este, de cele mai multe ori, educația de tip cartezian, pe discipline separate, care a devenit modelul „clasic” de setare mentală în societatea modernă.
Renunţarea la dihotomii de tipul artă / ştiinţă, raţional / spiritual, uman / real va permite manifestarea tuturor capacităților ființei umane ca întreg (în engleză, whole, de unde și termenul de holism) eliminând barierele pe care sistemele de educație clasice și societatea, în general, ni le pun.
…pentru că teoria şi practica educaţională actuală NU ţin cont suficient de substratul anatomic şi fiziologic al proceselor cognitive. Este nevoie de înțelegerea rezultatelor cercetării din neuroștiințe pentru a înțelege substratul proceselor cognitive.
Este nevoie de configurarea unor medii de învățare, de resurse pentru educația în afara școlii (EOTAS = education other than at school), deoarece copiii învață singuri, având nevoie doar de sprijin și de încurajare.
Neuroimagistica a confirmat faptul că creierul unui adolescent sau al unui copil prelucrează informațiile diferit în comparație cu creierul unui adult. La adult, informaţiile sunt prelucrate în cortexul frontal, zona cea mai nouă în evoluție, iar la adolescenţi şi la copii – în sistemul limbic (zona „primitivă”), situat în profunzimea creierului, și unde se nasc reacţiile instinctive – furia şi/sau teama.
Maturizarea coincide cu formarea de conexiuni corticale mai strânse, reacţiile instinctive generate în nucleii amigdalieni, de exemplu, fiind temperate de cortexul frontal, unde rezidă organizarea, raţiunea, moralitatea. Un cortex frontal activ este semn de maturizare afectivă şi de inteligenţă.
Nucleii amigdalieni din sistemul limbic sunt conectaţi cu lobii prefrontali ai creierului prin circuite specializate, astfel fiind construite mecanismele neurologice ale vieţii emoţionale. Fiecare emoţie este „procesată” in anumite zone ale creierului. Aceste zone au legături directe cu sistemul limbic, ceea ce permite formarea registrului memoriei emoţionale.
Memoria emoţională, stocată în hipocamp, se află şi sub influenţa sistemului neuroendocrin. Reacţiile pozitive ale neocortexului prefrontal sunt mai lente. Dar la copil se pot pregăti reacţiile emoţionale prin programe de cunoaştere a stărilor „pozitive” şi „negative”.
…pentru că suntem în stadiul în care dictonul „cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte tot Universul” poate fi reconsiderat prin prisma cunoaşterii actuale. Daniel Goleman, autorul cărţii Inteligenţa emoţională, afirmă că „avem două creiere, două minţi şi două feluri diferite de inteligenţă: cea raţională şi cea emoţională”.
Sugerăm că este necesară depăşirea şi a acestei etape, prin sublimarea dihotomiilor de tip raţional / emoţional într-o înţelegere mai profundă – sinergizarea trăirilor fiinţei într-un proces complet şi complex de conştientizare a valenţelor viului.
Principala cale de a te cunoaște rămâne educația.
În română s-ar traduce cu „educație completă” sau „întreagă”.
Whole – de unde vine termenul „holistic” (care se traduce cu „holist”, așa cum „acidic” se traduce cu „acid”) – înseamnă întreg. Acest întreg este „altceva / mai mult decât suma părților”, așa cum organismul uman este mai mult / altceva decât suma organelor care îl compun, datorită interacțiunilor dintre ele.
Examinezi de departe un arbore, de exemplu: e înalt, e verde, are rădăcini, tulpină, frunze. Soarele îi proiectează umbra pe sol, iar umbra crește și scade în funcție de momentul zilei, dar și de înălțimea arborelui – care se schimbă și ea, în timp. Te apropii, îi vezi detaliile din ce în ce mai clare. Știi că e o ființă, deci face tot ceea ce e caracteristic viului – simte tot ceea ce se întâmplă în afara și înăuntrul lui, respiră, se hrănește, crește, excretă, se reproduce.
Toate funcțiile sunt corelate, nu le poți izola complet una de alta, nu se pot desfășura separat una de alta. Holismul constă în corelare și în conștientizarea faptului că și noi, oamenii, suntem părți ale unui întreg care, din fericire, poate funcționa și în absența noastră.
Suntem interpretări și reinterpretări ale aceleiași „substanțe” care alcătuiește întreg Universul. Nevoia de categorisire a grecilor antici a creat modelul „corp – suflet – spirit”, vechi de 2500 de ani și care ne place așa de mult că nu ne putem desprinde de el. Îl regăsim în toate religiile de pe Terra. La fel și povestea jumătăților care se caută toată viața – inventată tot atunci. În fapt, nimeni nu știe explicația fenomenului numit „viață” – „psyche / anima”, cum au denumit-o anticii.
De vreo 100 de ani suntem la începutul unei perioade în care încercăm să coroborăm tot ceea ce am învățat / moștenit (în ultimele mii de ani) cu noutatea descoperirilor științifice.
Citim și preluăm informații dintr-o multitudine surse, iar coroborarea lor inteligentă, cu discernământ, reprezintă cunoașterea. Și news și fake news sunt la fel de utile – reprezintă evaluarea permanentă a capacității noastre de a discerne. Până la urmă, supraviețuirea noastră ca specie depinde de claritatea și rapiditatea cu care luăm decizii, adică de adaptabilitate.
Educația holistă se face prin proiecte interdisciplinare. Un astfel de proiect este, de exemplu, fotosinteza: implică noțiuni de fizică (unde, optică, cuantică), chimie (anorganică și organică), biologie moleculară și matematică (suprafețe, echilibre, analiză matematică). Pornind de la studierea fenomenului în ansamblul său, aprofundarea fiecărui aspect decurge treptat, pe măsură ce nivelul de înțelegere și de internalizare crește.
Orice stârnește curiozitatea unui copil poate deveni un proiect – de ce se aprinde becul când apăs pe un buton, unde se duc mașinile vechi, de ce trebuie să mănânc / să dorm, ce cred animalele despre noi (dincolo de poveștile antropomorfizante)…. orice întrebare care vă macină este punctul de pornire într-o expediție.
În 2013, am demarat un studiu EEG prin care vreau să demonstrez că cei educați holist, pe proiecte, dezvoltă conexiuni complexe și durabile între zonele cerebrale, ceea ce stă la baza maturizării cerebrale sănătoase.
Mai jos, un proiect similar de la Stanford, o confirmare valoroasă a ideii de la care am pornit.