Glumesc, evident. Acum 3 ani pe vremea asta, o mână de oameni, conștienți de faptul că avem și drepturi, nu numai obligații în ce privește educația propriilor copii, am decis să oficializăm calea pe care pornisem de ceva vreme, după ce am ajuns la concluzia că școala nu este sinonimă cu educația.
Că o școală care generează peste 40% analfabeți funcțional nu are dreptul de a fi obligatorie și că noi, ca părinți, avem dreptul constituțional de a alege forma de educație potrivită copiilor noștri. Am pornit atunci într-un periplu fără un „know-how” bătut în cuie, susținuți de singura agenție de acreditare a școlilor internaționale și care se află în UK. Și pentru ei a fost (și încă este) o experiență nouă, ieșirea dintre zidurile – atât materiale cât și legislative – fiind o adevărată evadare cu peripeții.
Ceea ce am intitulat evaluări non-formale sunt acele dialoguri / interviuri care au loc în toate școlile internaționale între copii/părinți și inspector, de mai multe ori pe an. Inspectorul/profesor Mark Evans a putut sonda, astfel, printr-un eșantion reprezentativ de copii și părinți, calitatea procesului educațional. Mai mult, prin intermediul acestor evaluări non-formale, copiii și părinții lor s-au detensionat, au înțeles care este „atmosfera” întregului demers, au căpătat încrederea de a merge mai departe pe o cărare nebătătorită. Sunt copii care abia așteaptă interviurile – stabilite acum clar, de 3x /an (la început de an școlar, în februarie și la final de an școlar).
Pentru cei care au dorit, au apărut apoi evaluările formale – testele standard la engleză, mate și science – după care copiii au primit rapoarte de evaluare de câteva pagini, pentru a avea un fel de „diagnostic” al nivelului de învățare la care se află. Nu sunt „foi matricole” ci, mai degrabă, descrieri ale caracteristicilor cognitive ale fiecăruia dintre copiii care au participat la teste, recunoașteri ale abordării inteligente a unei probleme, sugestii pentru rezolvarea și completarea eventualelor „lipsuri”.
Unul dintre țelurile noastre este, însă, de a scădea ponderea acestor evaluări formale, pe discipline separate, și de a ajunge la a estima capacitatea și talentul unui om prin ceea ce știe cu adevărat să facă, nu prin note sau punctaje.
În visele noastre cele mai sălbatice, copiii ajung să prezinte un proiect în ansamblul lui, descriindu-și în detaliu rolurile din acel proiect. La orice instituție de prestigiu – fie firmă, fie universitate – un tânăr cu un portofoliu reprezentativ, cu verb și capacitate de adaptare rapidă este preferat unuia cu 100 de teste standard luate cu punctaj maxim.
În acest moment, calea obișnuită pentru o școală britanică internațională este cea a examenelor Cambridge pe discipline – așa cum am mai explicat, admiterea la orice universitate din lume este asigurată de minim 3 A levels (de obicei specificate chiar de facultatea la care vreți să vă înscrieți) sau de SAT. Pentru RO, 2 A levels sau SAT se echivalează cu bacalaureatul: dosarul se depune la facultatea din RO, facultatea trimite dosarul la CNRED, CNRED echivalează.
Facultățile de la noi nu specifică deocamdată un anume tip de examen pentru admitere, pot fi oricare 2 A levels. Nu vă cere nimeni foile matricole – notele primite de un copil pe parcursul anilor școlari sunt niște numere care, de foarte multe ori, nu reflectă capacitățile lui, iar acest lucru se știe la nivelurile înalte ale tuturor sistemelor educaționale. Rapoartele de evaluare, în schimb, ajută la urmărirea progresului copiilor.
În acest an am fost asaltați de cereri de înscriere de la familii care se vor întoarce în sistem. Nu am refuzat, siguranța copiilor și a familiilor este fundamentală. Una dintre deciziile luate recent în discuțiile cu agenția de acreditare este de a elibera anual Certificates of Completion și rapoarte de evaluare – după testările standard, făcute de Filbrit și / sau evaluarea conținutului portofoliului fiecărui copil de către Cerehard.
Știm că mulți așteptați aceste „hârtii” de ceva vreme, decizia asupra formatului a luat, însă, ceva timp. La întoarcerea în sistem copiii vor prezenta aceste rapoarte de evaluare (NU foi matricole) și vor da așa-numitele „diferențe” – teste la discipline din programa românească.
Dacă România ar întruni standardele EQF (European Qualification Framework) – ceea ce promite că face de vreo 10 ani – nu ar mai exista aceste „diferențe” pentru „echivalarea” între sisteme.
Reamintesc că motivul pentru care evaluările sunt făcute de Filbrit este acela că ei au personalul și timpul necesar – noi urmează să ne formăm trainerii, în anii următori, și ca evaluatori în sistem britanic.
Revin la întrebarea cheie „și acum, ce facem?” – care apare obsesiv la părinți după înscrierea în Cerehard.
Un prim răspuns este „relaxați-vă și bucurați-vă de acest timp care vi s-a făcut cadou”.
Apoi consultați variantele de cursuri publice, testați Khan Academy, IXL, edX, Coursera sau alte n variante de platforme educaționale și cursuri online și…. pășiți în afara cărării bătătorite.
Căutați-i pe cei din comunitatea Cerehard din preajma voastră și faceți împreună lucruri care, altfel, ar fi fost imposibil și de proiectat. Purtați-vă cu copiii voștri așa cum v-ar fi plăcut să se poarte părinții voștri cu voi. Restabiliți legăturile de familie, jucați-vă, învățați împreună cu ai voștri copii – veți constata că știu mult mai multe ca voi….
Baftă în noul an școlar!