15 noiembrie

este data de la care vă așteptăm – și pe copiii voștri și pe voi – să învățăm împreună unii de la alții. Oficial…

Am atașat un contract între Re-Design și părinți.

Desfășurătorul acreditării:

# Centre accreditation At the latest by
1 Accreditation process design 01.12.2017
2 Penta visit to Bucharest 31.12.2017
3 Accreditation process pilot 01.01.2018
4 Accreditation process Re-Design 01.03.2018
5 Preparation for full accreditation 01.04.2018
6 Accreditation visit 01.05.2018
   
  Student accreditation  
7 Accreditation  design 01.02.2018
8 Accreditation  pilot 01.03.2018
9 Accreditation process Re-Design 01.04.2018
10 Preparation for full accreditation 01.05.2018
11 Accreditation visit 01.06.2018

Contract

Despre holism

În engleză, „holistic” vine de la „whole”. Se traduce cu „holist” în românește. La fel cum „acidic” din engleză se traduce cu „acid”, în română. Educația holistă ajută copiii să se cunoască și înțeleagă pe ei înșiși, atât la nivel emoțional cât și rațional, atât ca parte a unui întreg (universul) cât și ca univers al particulelor care îi constituie. Pentru unii oameni, holismul este echivalent cu acel concept din care nu reușim să ne „extragem” de vreo 2000 de ani – că omul ar fi alcătuit din 3 „componente”: corp, suflet, spirit. Este ca și cum am persista în ideea că universul este constituit din 4 elemente fundamentale – apa, aerul, focul și pământul…
Încerc să „restaurez” înțelesul cuvântului „holism”, pe care ajungem să nu-l mai putem folosi pentru că a căzut în derizoriu. Holismul stă la baza medicinei personalizate, de exemplu – profilul genetic, corelat cu bolile deja manifestate, cu alergiile și cu alte „dezechilibre” permite configurarea unui tratament potrivit fiecăruia.
La fel și educația holistă – fiecare copil este un boțișor curios, pentru care lumea e un loc de joacă fascinant. Nimic nu e mai frumos, pentru un copil, decât să „piardă vremea” scobind printre pietrele de pe marginea unui râu, examinându-le la nesfârșit toate asperitățile, bălăcindu-se în toate ochiurile de apă, modelând argila până când s-ar „murdări” din cap până-n picioare, simțind, prin toți porii, ceea ce noi, cei „mari”, am uitat… Ar sta acolo cu orele, cu zilele…. iar noi, adulții, care „știm” ce „trebuie”, le povestim că au nevoie de un „rost” în viață, că joaca „trebuie” să înceteze…. Ii scoatem, astfel, cu forța, din acel mediu complet, „the whole”, care le permite învățarea prin toate fibrele, simțirea prin toți receptorii, percepția prin toți neuronii și manifestarea prin emoții clare, corelate cu acțiuni care, nouă, ne pot părea ilogice dar care au logica lor, a unei realități la care noi nu mai avem acces. Încercați să vă amintiți cum erați la vârsta copiilor voștri…
Am povestit deseori această întâmplare din copilăria „mică” – să fi avut 2 ani, pentru că îmi aduc aminte de ghetele mele cu talonete, albe, înalte, cu vârful negru, de lac (îmi făcea o plăcere deosebită să le jupoi lacul acela, spre disperarea mamei), de echilibrul fragil al posturii mele bipede, de interesul pentru chestii mici, abia vizibile celor „mari”. Într-o zi am deschis ușa camerei și m-am întâlnit cu un gândac – o libarcă. Îmi amintesc și acum că n-am simțit nicio teamă, m-am lăsat pe vine să mă uit la el, era superb în armura aceea negru-albăstruie, cu zalele înșiruite frumos una peste alta iar antenele – uriașe, din perspectiva mea – „pipăiau” aerul dintre noi, la fel de curioase ca mine. Am suflat ușor spre ele iar gândacul a luat-o la picior cu o viteză incredibilă, m-a speriat un pic viteza aceea dar am căzut într-o profundă admirație față de frumusețea întregului tablou….. ei da, așa l-am perceput eu atunci, eram încântată și… fascinată. Ulterior, mi s-a explicat ce și cum așa că…. am intrat și eu în rândul lumii.
În clasele primare îmi plăcea la nebunie să întârzii întoarcerea acasă de la școală. Cutreieram pădurile învecinate, savurând toate „semnalele” naturii, fără o țintă precisă. Nu căutam nimic, nu aveam un țel – doar imersia pură în oceanul acela de informație, de unde cu diferite frecvențe. După ce a aflat mama ce fac în loc să mă duc acasă, a început să-mi povestească despre ce li se poate întâmpla fetițelor în pădure…. Și iar am intrat în rândul lumii.
Sigur, orice părinte nu vrea decât binele copilului. De aceea îi protejăm, le explicăm ce ar putea să pățească în diverse împrejurări și, dacă am putea, le-am implanta cipuri cu ajutorul cărora să-i putem urmări permanent. Le transferăm, astfel, la nesfârșit, anxietățile noastre, moștenite sau inoculate, fricile, nesiguranțele și, mai grav, ideea că lumea este un loc „rău”, plin de pericole cărora trebuie să fii pregătit să le faci față. Cred că și acum 50 000 de ani era la fel….
Se pare că trăim cele mai sigure timpuri de până acum – ei da, în ciuda eforturilor disperate ale media de a ne inocula iminența sfârșitului lumii, statisticile arată că nicicând nu s-a trăit mai bine ca acum. Am putea, oare, folosi acest „bine” pentru a ne aprofunda pe noi înșine? Poate dacă am lăsa un pic „garda” jos, dacă ne-am reactiva senzorii ostracizați în categoria „netrebuincioaselor”, dacă am respira mai rar, mai profund? Dacă doar ne-am uita la copilul nostru – o copie (poate mai bună) a noastră – cum scobește cu o nuia plină de mâl în balta aceea plină de lumi microscopice fără să-i dăm indicații despre „ce” anume să observe și „cum” anume să scobească și ce o să i se „întâmple” dacă se udă la picioare și….
Dacă doar am respira, privi, auzi – de fapt, conștientiza pe noi înșine, dincolo de fricile existențiale – oare cum ar fi?
Ăsta e holismul.

O piedică în calea uitării

  • Suntem în plină redactare / reconfigurare de contracte cu agenția britanică de acreditare. Durează un pic, pentru că ceea ce am propus noi va fi o premieră și pentru ei – este, practic, o educație personalizată, cu metode made in RO…. odată ce definitivăm contractele (Re-Design – Penta – FilBrit Training și Re-Design – părinți), vi le trimitem tuturor, pentru observații / sugestii / reclamații / etc.
  • avem 10 000 de euro din suma pentru avans. S-au strâns de la câțiva (mai puțin de 5…) – dispuși să-și asume „riscul” (care nu există, dealtfel). Ca să-l citez pe inspectorul care ne acreditează, și căruia i-am explicat că unora le este teamă de această oportunitate, tocmai pentru că nu au mai întâlnit-o:  „I understand their concerns. But our reputation is at risk too – if we fail to deliver, it will be a big black mark against our name… and against me personally, too. We also cannot afford to let it be a failure.” (Le înțeleg îngrijorarea [a părinților neîncrezători, adică]. Dar e vorba de reputația noastră – dacă nu reușim, va fi o pată pe numele nostru… și al meu, personal. Nu ne putem permite să nu reușim”). Ideea de bază este că vom fi, în final, o școală britanică, cu metode de tip holist (cunoscute, îndeobște, ca „finlandeze” – probabil pentru că Finlanda e țara în care se practică la greu educația holistă), ce oferă și posibilitatea de HS / US. Sper să contribuie mai mulți la achitarea taxei de acreditare, să nu mai lăsăm greul pe umerii câtorva. Așa cum v-am spus, suma finală este de 25 000 de euro. Taxele sunt propuse într-un googleform intitulat „Re-Design Education”.
  • pentru înscrieri, folosiți cu încredere ultimul google form postat pe FB (cel intitulat „Program Re-Design Education”) – răspunsurile voastre chiar sunt importante pentru configurarea programului.
  • am implicat în proiect oameni foarte faini – Alexandra Butmălai (cine nu o știe, „google her”) cu echipa ei vor fi traineri / facilitatori. Suntem în tratative cu LUDOTECH, să preia segmentul de vârstă 1 – 6 ani – dotările lor sunt excepționale, activitățile de acolo pot fi configurate în proiecte tip life-long-learning, care să implice și copiii și părinții / bunicii și care să-i pregătească pentru abordarea ulterioară, din „școala” centrului Re-Design. Vă invit să le faceți o vizită.
  • evaluările copiilor se vor face – pentru cei care doresc – în sistem britanic: IGCSE și AS / A levels. Acestea sunt concepute pentru toate disciplinele – mate, științe, informatică, limbi străine, istorie, geografie, filosofie etc. Educația pe proiecte  a copiilor nu va fi un impediment pentru testarea pe discipline – dimpotrivă.
  • Bacalaureatul internațional (IB) este un soi de „cheie universală” pentru orice facultate, oriunde. Ca să putem deveni centru de IB, va fi greu și costisitor și de durată dar… nu imposibil.

cele 2 googleforms:

  1. https://goo.gl/forms/sMhCSKB7Z3RmkJ6F3
  2. https://goo.gl/forms/ns2Rx6UcvImmqLru1