Sunt un „decrețel” crescut „așa cum se cuvine”, după regulile (scrise și nescrise) societății socialist-comuniste. Am fost pionier („șoimii patriei” au apărut prea târziu ca să mă bucur și eu de titulatura fără nicio noimă și de uniforma din dotare) și UTC-ist de nădejde – mă puteți găsi în cerul albastru din jurul porumbelului alb – ambele realizate din trupuri umane la ultimul spectacol de Cântarea României… Ca majoritatea decrețeilor, am crescut în lipsuri (deși părinții făceau eforturi supraomenești să pună un blid de mâncare pe masă) iar evadarea în imaginație îmi devenise unica metodă de supraviețuire. Când a venit (târziu) pe lume primul copil, o fetiță, mi-am retrăit primii 2 ani de viață prin ea. Apoi… am dus-o la grădiniță – așa se călește oțelul, nu? Și am dus-o la mai multe… nicăieri nu părea să se adapteze, să-i „placă”. Oriunde se despărțea de mine tot mai sfâșietor – îi secaseră lacrimile, doar se uita la mine cu privirea aceea convinsă că, la un moment dat, nu o să mai vin după ea… În loc să ne adaptăm, și eu și ea, reacționam ca la alergii – doze infinitezimale generau șocuri care puteau deveni anafilactice (probabil că s-ar putea scrie tratate întregi de psihologie pe această temă). Am „lălăit-o” așa o vreme – ba la „grădi”, ba (mai mult) acasă…. A început școala, cu achizițiile – de manuale, de uniformă, de „fondul clasei” – cu manualele stupide, reinterpretări obositoare după aceleași și aceleași principii  didactice răsuflate…. Începusem de ani buni o cercetare pe subiectul neuromiturilor – teorii nedemonstrate, dar care stau la baza unor principii educaționale. Chiar și acum teoria și practica educațională se bazează pe neuromituri…. (date suplimentare despre studiul meu – încă în desfășurare, pentru cel puțin 50 de ani de acum înainte – găsiți pe site). Singura șansă să-mi scot copiii (între timp, a „apărut” și băiatul, cu 4 ani mai mic decât fata) din tocătorul unui sistem care formează analfabeți funcțional a fost să trec la home-schooling. Apoi la unschooling.

Care este parcursul unui copil home sau unschooled? Dincolo de încrederea absolută pe care va trebui să o învățați, ca părinți, față de copiii voștri, ei se vor dezvolta în ritmul lor natural, scotocind plini de curiozitatea lor nativă după toate răspunsurile. Veți constata că nu știți să răspundeți la majoritatea întrebărilor lor (în ciuda multora și greilor ani de școală pe care ați frecventat-o) iar ei vor căuta singuri și vă vor explica și vouă. Începând cu 12-14 ani (ai lor) pot accesa evaluările recunoscute internațional (din sistemul britanic sau american), își construiesc un portofoliu de preocupări dezvoltate de-a lungul perioadei de copilărie / adolescență apoi, cu certificatele și cu portofoliul, se pot adresa unei universități – din „afară”, deocamdată.

Ce se întâmplă acum, pentru părinții care își doresc mai multă „siguranță”? Am înființat un centru de resurse pentru educație holistă (adică educație pe proiecte, nu pe discipline) și am contactat reprezentații Pearson (http://qualifications.pearson.com/en/home.html) și COBIS (https://www.cobis.org.uk/about-us/what-is-cobis) pentru a ne afilia instituțiilor de învățământ britanice și a ne acredita la nivel internațional. Centrul are o echipă de profesioniști în diverse, ale căror metode sunt elaborate și verificate prin studii neuroștiințifice. Se preferă rolul de mediator / moderator și nu cel de „profesor” în activitățile cu pruncii. Și da, poate fi frecventat și de copiii inscriși la scoală, precum și de părinții / bunicii lor.

Cu precizarea că Re-Design oferă în mare măsură activități outdoor,  un model de astfel de centru aveți aici: https://www.youtube.com/watch?v=4cscJcRKYxA

Pe ce „mă bazez” când mi se servește ca argument faptul că HS/US nu sunt legale în RO:    

Articolul 26 din Declarația Drepturilor Omului

http://www.un.org/en/universal-declaration-human-rights/

(1) Everyone has the right to education. Education shall be free, at least in the elementary and fundamental stages. Elementary education shall be compulsory. Technical and professional education shall be made generally available and higher education shall be equally accessible to all on the basis of merit.
(2) Education shall be directed to the full development of the human personality and to the strengthening of respect for human rights and fundamental freedoms. It shall promote understanding, tolerance and friendship among all nations, racial or religious groups, and shall further the activities of the United Nations for the maintenance of peace.
(3) Parents have a prior right to choose the kind of education that shall be given to their children.

(1) Oricine are dreptul la educație. Educația trebuie sa fie gratuită, cel puțin in etapele primare și fundamentale. Educația elementară trebuie să fie obligatorie. Educația tehnică si profesională trebuie sa fie accesibilă oricui, iar educația superioară trebuie sa fie la fel de accesibilă oricui, în aceeași termeni și pe bază de merit.
(2) Educația trebuie sa urmărească dezvoltarea deplină a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și de libertățile fundamentale. Trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele și între toate națiunile, grupurile rasiale sau religioase, precum și dezvoltarea activităților Organizației Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.
(3) Părinții au dreptul de prioritate în alegerea tipului de educație pentru copiii lor.

Art. 29 din Constituția RO, alineat 6:

Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.

2 thoughts on “La început a fost… frustrarea

  1. Suna f frumos si f dificil de realizat. Mult succes!
    Tot ceea ce imi vine in minte acum (fara suparare) este teoria formelor fara fond: ce vreau sa spun este ca DUPA US/HS aesti copii/adolescenti/tineri, daca nu vor avea o optiune similara de a-si continua studiile, este posibil sa acumuleze f multe frustrari si sa nu se adapteze la mediul exterior -de munca de exemplu. Cum faci ca sa nu cresti tu insuti in acest sistem niste frustrati? niste “inadaptabili” la sistemul social (sa-l numim “urat”) majoritar? si caruia trebuie sa-i faci fata. Eu unul, nu am raspuns la aceasta intrebare.
    Succes! Ai inceput o lupta lunga si mare, sper sa reusesti.
    Sorin

    Like

  2. Mulțumesc! Ideea este că eu ofer o alternativă acelora care se simt agresați de sistemul educațional clasic – acel sistem în care oricum acumulează frustrări. Iar această alternativă este acreditabilă (am demarat deja procedura) și va deveni „oficială” – ca centru educațional britanic internațional. Finalitatea este un bac internațional deci…. oricine poate să-și continue studiile unde dorește. Există practicanți de HS/US care mă acuză tocmai pentru că „mă abat” de la linia clasică – a acelora care cer recunoașterea dreptului de a-ți educa pruncii acasă, precum și accesul la studii universitare, fără niciun fel de imixtiune a statului. În ceea ce privește sistemul social urât, el poate fi însănătoșit numai prin educația de calitate a oamenilor care-l alcătuiesc….

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s